Sindromul Pitt-Hopkins (PTHS)

Ce este sindromul Pitt-Hopkins?

Sindromul Pitt-Hopkins (PTHS) este o tulburare genetică rară caracterizată prin întârziere în dezvoltare, epilepsie, trăsături faciale distinctive și posibilă hiperventilație intermitentă urmată de apnee. Pe măsură ce se află mai multe despre sindromul Pitt-Hopkins, spectrul de dezvoltare al tulburării se lărgește și poate include, de asemenea, anxietatea, autismul, ADHD și tulburările senzoriale.

Este asociat cu o anomalie în cromozomul 18; în mod specific, este cauzată de o exprimare insuficientă a genei TCF4. Implicațiile neurobiologice dau raritatea acestei tulburări de neurodezvoltare. Sindromul Pitt-Hopkins apare din haploinsuficiența TCF4 (ITF2, SEF2, E2-2) ca urmare a mutațiilor autozomale dominante la acest locus genic de pe cromozomul 18. Fenotipurile severe și sistemice de neurodezvoltare ale PTHS au determinat cercetătorii și clinicienii specializați să dezvolte și să implementeze terapii eficiente pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestor pacienți. Dovezile că expresia TCF4 este menținută în creier, arătând o expresie prematură în timpul dezvoltării, sugerează că tratamentul deficitelor cognitive PTHS poate fi posibil dacă TCF4 joacă un rol semnificativ în menținerea funcției neuronale până la vârsta adultă.

Simptome sindromul Pitt-Hopkins:

Cele mai intalnite simptome sunt cele care atrag atenția asupra trăsăturilor faciale ale copilului:

• ochi adânci
• strabism
• miopie
• rădăcină nazală marcată
• punte nazală lată și/sau cu cioc
• arc proeminent al lui Cupidon sau buza superioară la cort (buza superioară cu aspect de cort)
• buza inferioară răsturnată
• gura mare
• dinți distanțați larg
• palat larg și superficial
• urechi cu o spirală groasă și suprapliată (pliul cel mai exterior al urechii).

Pot apărea microcefalie și convulsii. Ocazional au fost descrise macule hipopigmentate ale pielii. Copiii cu sindromul Pitt-Hopkins au de obicei o dispoziție fericită, cu zâmbet și râs aproape constant.

Copiii afectați sunt descriși ca fiind foarte sociabili; râsul poate apărea spontan sau în momente nepotrivite. În orice caz, unii copii pot fi tăcuți sau retrași în propria lume (absorbție de sine). De asemenea, apar și episoade de agresiune sau strigăte sau agitație, adesea ca răspuns la schimbări neașteptate în rutină. Probleme suplimentare de comportament sunt frecvente și pot include hiperactivitate, anxietate, auto-rănire și timiditate. Copiii cu sindrom Pitt-Hopkins prezintă, de asemenea, mișcări stereotipe ale mâinii, care includ baterea din palme, spălarea mâinilor, încrucișarea degetelor și mișcări frecvente de la mână la gură. Se pot observa, de asemenea, scuturarea capului, lovirea capului, balansarea corpului, scrâșnirea dinților (bruxism) și smulgerea părului. Copiii se pot juca în mod repetat și repetitiv cu o jucărie și pot manifesta o fascinație pentru o anumită parte a unei jucării.

Convulsiile pot apărea la mai puțin de jumătate dintre indivizi și încep de obicei în copilărie, dar uneori sunt prezente de la naștere sau se dezvoltă târziu, în adolescență. Majoritatea copiilor suferă de constipație, care poate fi severă. Refluxul gastroesofagian a fost raportat la mai puțin de jumătate dintre persoanele afectate. Majoritatea pacienților au un prag de durere ridicat.

Simptomele suplimentare pot include salivarea excesivă (mai ales când este mai tânăr), miopie severă (miopie), ochi încrucișați (strabism) și curbarea anormală a cristalinului ocular (astigmatism). Curbarea anormală a coloanei vertebrale (scolioza) a apărut la un număr mic de indivizi. Aproximativ o treime dintre bărbații afectați se confruntă cu eșecul unuia sau ambelor testicule de a coborî în scrot (criptorhidie).

Diagnostic sindromul Pitt-Hopkins ?

Criteriile de diagnostic clinic pentru PTHS sunt definite de caracteristici cardinale (foarte specifice) și caracteristici de susținere. Cu un scor ≥9, diagnosticul de PTHS poate fi confirmat clinic (deși confirmarea moleculară rămâne de dorit) . Acest scor poate fi atins numai dacă sunt prezente cel puțin două dintre cele trei caracteristici cardinale. Un scor de 6-8 necesită confirmare suplimentară prin testare moleculară. De asemenea, pentru a evalua funcționarea psihică și motrică se utilizează Scale Bayley de dezvoltare infantilă, readaptate în funcție de autonomia clinicii sau a centrului de cercetare. Vineland Adaptive Behavior Scales – Survey Form (VABS) a fost folosit pentru a evalua autosuficiența personală și socială.

Tratament sindromul Pitt-Hopkins: 

Din cauza diferenţelor dintre persoanele bolnave, în prezent nu există un tratament farmacologic pentru acest sindrom. Convulsiile și problemele de respirație reprezintă primele simptome importante care trebuie controlate și monitorizate. Serviciile de intervenție timpurie pentru sugari și copii mici – care pot include terapii ocupaționale, kinetoterapie, de vorbire și de hrănire – sunt binevenite. Este necesar un plan educațional individualizat pentru copiii preșcolari și de vârstă școlară.

Terapii comportamentale: copiii pot beneficia de tratamente pentru tulburarea spectrului autist (cum ar fi analiza comportamentală aplicată; ABA) sau medicamente. Luați în considerare medicamentele pentru probleme de respirație importante. Unii indivizi cu PTHS au raportat ameliorarea problemelor de respirație cu medicamente antiepileptice sau cu acetazolamidă.