Tetrapareza spastică

Ce este tetrapareza spastică?

Tetrapareza spastică este cea mai severă formă de paralizie cerebrală, care afectează atât membrele superioare, cât și membrele inferioare și este adesea asociată cu dizabilitate intelectuală moderată până la severă. Boala este caracterizată de mișcări rigide cauzate de hipertonia (tonusul muscular crescut) mușchilor scheletici.
Totodată tetrapareza se diferențiază de tetraplegie prin faptul că pacientul încă mai are abilitatea de a mișca membrele și de a le simți, pe când în tetraplegie, pacientul nu își mai simte deloc membrele.

Care sunt cauzele?

Tetrapareza apare atunci cand nervii care transmit semnalele de la creier de-a lungul coloanei vertebrale, către mușchii din membre, sunt perturbati. Tetrapareza spastica este, în general, cauzată de o leziune a creierului ori de perturbări aparute în dezvoltarea normală a creierului, înainte de naștere.
Cauze care pot produce tetrapareza spastica:
Infecții: poliomelita, boala Lyme, febră sau boala Dengue, HIV, hepatita C, enterovirusul, flavivirusul, difteria;
Toxine sau medicamente: abuzul cronic de alcool, intoxicația cu metale grele, veninul unor șerpi, înțepătura scorpionilor, anumite tratamente din cadrul ședințelor de chimioterapie;
Boli congenitale: paralizie cerebrală, distrofie musculară;
Traumatisme ale coloanei vertebrale: accidente de mașină, căderi, accidentări în urma practicării unui sport, hernie de disc, ș.a.;
Alte afecțiuni: sindromul Guillain-Barre, sindromul Lambert-Eaton, miastenia gravis, etc.

Care sunt simptomele tetrapareza spastică?

Pacienții cu tetrapareză au manifestări clinice diferite, în funcție de nivelul la care s-a produs leziunea. În general, prezintă dificultăți motorii și senzoriale la nivelul celor patru membre, iar în cazul tetraparezei spastice o rigiditate severă a mușchilor și totodată sunt prezente dizabilități la nivel intelectual.
Alte simptome:

• Incapacitatea de a merge
• Vorbire deficitara
• Convulsii
• Lipsa controlului vezicii urinare
• Lipsa controlului mișcărilor

Cum diagnostificăm tetrapareza spastică?

Diagnosticarea se face pe baza caracteristicilor clinice, alături de evaluarea neurologică/funcțională, precum și evaluarea imagistică.
Majoritatea copiilor cu tetrapareză spastică sunt diagnosticați în primii 2 ani de viață. Dar dacă simptomele unui copil sunt ușoare, poate fi dificil pentru un medic să facă un diagnostic fiabil înainte de vârsta de 4 sau 5 ani.
Testele funcționale sunt adaptate nevoilor copilului și includ teste psihologice pentru funcția cognitivă și teste de inteligență pentru a determina IQ-ul copilului, iar medicii vor recomanda o serie de teste pentru a evalua abilitățile motorii ale copilului caracteristice vârstei acestuia.
Testele imagistice includ mai multe metode de realizare a acestora, precum:
Ecografia craniană utilizată pentru sugarii prematuri cu risc sporit, copii de vârste mai mici, deoarece este cea mai blândă tehnică imagistică.

Tomografia computerizata (CT) utilizează raze X pentru a crea imagini care arată structura creierului și zonele de deteriorare.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) utilizeaza un computer, un camp magnetic și unde radio pentru a crea o imagine anatomică a țesuturilor și structurilor creierului. RMN poate afișa locația și tipul de leziuni, și oferă niveluri mai fine de detalii decât CT.

Cum tratăm tetrapareza spastică?

Tetrapareza spastică necesită un timp mai îndelungat de recuperare, astfel că pacienții sunt nevoiți să urmeze atât un tratament medicamentos, cât și unul chirurgical în unele cazuri. Însă rolul cel mai important în recuperarea acestei afecțiuni îl constituie kinetoterapia alături de alte tehnici alternative.
Kinetoterapeuții vor evalua funcția fizică urmărind: mișcarea articulară, forta musculară, rezistenta, postura, durerea, si performanța activitatilor cotidiene, pentru a realiza un program individualizat.
Exerciții se vor axa pe restabilirea sau menținerea capacității de mișcare, totodată pe îmbunătățirea realizării activităților zilnice, creșterea rezistenței și coordonării. Acestea pot include, de asemenea, formarea mersului si utilizarea adecvata a dispozitivelor de asistare, cum ar fi bastoanele sau protezele, activități de echilibrare și coordonare. Programele pot include tratamente destinate prevenirii complicațiilor cum ar fi articulațiile înghețate, contracțiile, etc.
În cazul tetraparezei spastice partea de kinetoterapie se poate asocia cu masaj și fizioterapie (stimulare electrică, ultrasunete, laser) si cu osteopatie.
Osteopatia în cazul tetraparezei spastice aduce confort și ameliorarea stării fizice și psihice datorită normalizării tisulare profunde. Aceasta cuprinde o mare varietate de tehnici manuale pentru a îmbunătăți funcția fiziologică și a sprijini homeostazia. Totodată în terapie sunt abordate urmatoarele sisteme: scheletic, articular, miofascial, vascular, limfatic și neuronal.