Tratament prin electroterapie

Electroterapia este o metodă terapeutică care folosește curentul electric. Folosește semnale electrice care interferă cu fluxul neurotransmițătorilor dureroși către creier. Astfel se modifică mesajul de la nerv către creier. Din punctul de vedere fizioterapeutic, alterarea arcului durerii (nerv – creier – țesut periferic), fie că pacientul prezintă episoade dureroase acute sau cronice, reprezintă o modalitate de tratament crucială unde electroterapia se poate dovedi o resursă imporantă acolo unde metodele convenționale de tratament nu sunt la fel de eficiente. De asemenea, electroterapia poate folosi în accelerarea procesului de vindecare acolo unde s-au produs leziuni tisulare.

Stimularea electrică în scopul reducerii senzației de durere a fost folosită în Roma antică. Între secolele XXVI ți XXVIII s-au folosit mai multe dispozitive electrostatice în scopul tratării migrenelor sau a altor tipuri de durere, însuși Benjamin Franklin fiind un adevărat adept a acestei modalități de gestionare a durerii.

Formele electroterapiei:

Are o varietate de forme ca băi galvanice, electromiostimulare, electrosomn etc. Se ocupă cu aplicarea diferitelor forme de curent electric și a unor energii derivate (mecanică, magnetică, luminoasă), în scop profilactic, curativ și de recuperare.

Forme de curent în care energia electrică se utilizează ca atare:

Curenți de joasă frecvență (0-1000 Hz)

Curenți de medie frecvență (1.000-60.000 Hz)

Curenți de înaltă frecvență (150.000 Hz-30.000 MHz)

Forme de energie generate prin transformarea curentului electric:

Fototerapia (terapia prin radiații luminoase)

• Terapia cu radiații infraroșii (R.I.);
• Terapia cu radiații ultraviolete (U.V.);
• Terapia cu LASER.

Galvanic (Curent continuu)

Prin curent electric se înțelege o deplasare de sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor. Conductorul electric-este corpul prin care poate trece un curent electric continuu.

Clasificarea conductorilor electrici:

• De gradul 1 -sunt reprezentați de metale. Prin acești conductori curentul electric trece fără să producă reacții chimice.
• De gradul 2 -sunt reprezentate de soluțiile electrolitice, de acizi, baze saruri, în care trece curentul electric produce o electroliză.
• De gradul 3 -sunt conductori gazoși prin care curentul electric nu trece.

Efectele fiziologice ale curentului continuu   

1. Asupra fibrelor nervoase sensitive:

Receptori senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea curentului continuu o senzație de furnicătură ce crește proporțional cu intensitatea către înțepături fine, la arsură și durere.  După câteva ședințe crește pragul sensibilității tactile și dureroase obținându-se acțiunea analgetică, ea se produce la polul pozitiv și se numeste  anelectrotonus.   La polul negativ se produce catelectrotonus – realizat prin depolarizarea și creșterea sensibilității în timp ce la anelectrotonus membrana celulară se hiperpolarizează scăzând excitabilitatea.  La intensitățile mici se produce catelectrotonus,  iar la intensitățile mari se produce anelectrotonusuri, iar la intensitate medie se produce echilibrarea anelectrotonusului.

2. Asupra fibrelor nervoase motorii:

Se produce o scădere a pragului de excitație a fibrelor motorii când folosim polul negativ ca electrod activ.  Creșterea bruscă a intensității curentului ca și scăderea intensității curentului determină o contracție musculară promptă. Aceasta acțiune este utilizată în tratamentul musculaturii.

3. Asupra sistemului nervos central:

Curentul continuu produce:

• Diminuarea reflexelor la aplicarea curentului descendent
• Creșterea excitabilității la aplicarea curentului ascendent.

La nivelul organelor de simt:

• Reacții vizuale – senzații luminoase sub formă de puncte, cercuri colorate în galben.
• Reacții auditive – zgomote în urechi, amețeli, rotirea capului spre dreapta sau stânga.
• Reacțiile gustative – un gust metalic corespunzător la polul negativ, un gust acru la polul pozitiv.

4. Asupra sistemului vegetative:

Sistemul nervos vegetativ reacționează în constant și individual în aplicarea curentului continuu. Regiunea cervicală și dorsală superioară este zona specifică pentru influențarea sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu și se numește gulerul scerback.

5. Asupra sistemului circulator:

Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sangvin din mică circulație spre inimă.  Aceasta reprezinăa circulația de întoarcere a sângelui venos din plămâni și membrele superioare spre inimă, transportă sânge arterial către postal.

Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulația venoasă de la extremitatea membrelor inferioare și organele interne către inimă, favorizează transportul sângelui arterial către plămâni și extremitățile superioare accelerează viteza sângelui venos de la inimă la plămâni.

INDICAŢII:

• Afecțiuni ale sistemului nervos:

Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial, nervii intercostali, nevralgii dentare, occipitale, ale femuro-cutanatului, pareze, paralizii, afecțiuni ale organelor de simt(otoscreloze, conjunctivite, irite sclerite), sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare (distonii neurovegetative)

• Afecțiuni ale aparatului locomotor:

Reumatismele inflamatorii și degenerative (artrite artroze), sechelele post-traumatice

• Afecțiuni ale aparatului cardio-vascular:

Tulburări circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele în fază subacută sau cronică), tulburări vazomotorii cerebrale (în cadrul hipertensiunii arteriale)

• Afectiunii dermatologice:

Acneea, cicatrice cheloidă, eczema, hemetoame superficiale, ulcere aftome

CONTRAINDICAŢIILE:

Orice afecțiune care produce o leziune a intregrității tegumentului, supurațiile, alergii de diferite etiologi, unele eczeme, în cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate în stadii terminale, în stările caseptice.

Modalități de aplicare terapeutică

• Galvanizarea simplă (cu ajutorul electrozilor sub forma de plăci de diferite dimensiuni)
• Băile galvanice
• Ionoforeza sau ionogalvanizare

TENS (Stimularea electrică nervoasă transcutanată)

Cea mai comună formă de electrostimulare transcutanată este stimularea electrică transcutanată a nervilor sau TENS. Acesta folosește electrozi mici care sunt fixați la nivelul pielii.

Terapeutul care administrează tratamentul poate ajusta intensitatea energiei electice care curge prin elelectrozi în funcție de nivelul de confort și tipul de tratament adecvat pentru pacient, prin intermediul unui ecran al aparatului TENS.

Este folosită la scară largă în combaterea diferitelor patologii dureroase precum:

• Artroze;
• Dureri lombare;
• Dureri provocate de munci grele;
• Dureri provocate de afecțiuni nervoase, precum și în sindromul de durere fantomă;

Un dispozitiv electric împraștie impulsurile de-a lungul pielii. Dispozitivul este conectat cu ajutorul unor fire de tensiune cu mici electrozi care sunt plasați pe piele, la nivelul zonei dureroase. Astfel se permite o încărcare electrică de intensitate mică la nivelul zonei dureroase. TENS poate funcționa în două modalități:

1. Stimularea cu frecvență înaltă, prin stimularea anumitor fibre nervoase ce nu provoacă durere, va trimite semnale către creier ce vor bloca astfel alte semnale nervoase ce provoacă durere. Stimularea cu frecvență înaltă, denumită uneori și stimulare convențională, poate fi tolerată pentru ore întregi, însă senzația de scădere a durerii se va menține pentru perioade scurte de timp.
2. Stimularea cu frecvențe joase favorizeaza producerea de endorfine, ce fac parte din sistemul nostru natural de combatere a durerii. Stimularea cu frecvență joasă este mai putin comfortabilă și nu poate fi tolerată decât pentru 20-30 minute, însă scăderea durerii va dura mult mai mult.

Spre deosebire de multe medicamente antialgice, TENS nu provoacă dependență și prezintă puține efecte adverse. Cu toate acestea, următoarea categorii de pacienți nu pot beneficia de această modalitate de tratament:

• Persoanele epileptice;
• Pacienții ce prezintă aparate de tip pace maker sau suferă de alte problem cardiac;
• Pacienții la care sursa durerii nu este documentată;
• Anumite patologii ale pielii;
• Anumite zone la persoanele gravide;

Persoanele care folosesc TENS trebuie să experimenteze cu amplasarea electrozilor. Aceștia pot fi montați deasupra zonei dureroase, de jur împrejurul acesteia, deasupra nervului ce inerveaza zona dureroasă sau chiar în partea opusa zonei dureroase.

CIF (Terapia interferențială) 

Aceasta folosește doi curenți de frecvență înaltă, care sunt transmiși în același timp prin piele astfel încât căile lor se intersectează și interferă unul cu celălalt. Această interferență simulează efectele stimulării cu frecvență joasă. Se administrează de către fizioterapeut și implică amplasarea pe corp a unor bureți de amortizare care livrează un curent ușor ce va provoca o senzație de înțepături ușoare de ace. Manipularea acestor curente ajută fizioterapeutul în orientarea și tratarea structurilor corecte. Există patru aplicații clinice în care s-a demonstrat utilitatea terapiei interferențiale:

• Scăderea durerii (similar TENS);
• Stimularea musculară – prevenția atrofiei musculare, menținerea anvergurii mișcărilor;
• Stimularea fluxului sangvin;
• Reducerea edemului local;

Stimularea vindecării și reparării țesuturilor moi:

În patologiile acute, perioade scurte de tratament de 5-10 minute pot fi suficiente pentru obținerea efectului dorit. În alte situații, este necesar ca țesuturile să fie stimulate pe o perioadă mai lungă, de 20 sau 30 minute. Perioadele scurte de tratament au aplicabilitate, în mod special, în situațiile acute.

Fototerapia (Energia radiantă luminoasă)

Reprezintă utilizarea energiei radiante luminoase asupra organismului.

Energia radiantă luminoasă poate fi:

• Naturală
• Artificială

Cea artificială fiind dată de iradierea corpurilor încălzite.

Radiațiile luminoase folosite în cadrul fototerapiei

1. Radiațiile infraroșu sau calorice-care au lungimea de undă cuprins 760-50 mili microni, acestea nu impresionează ochiul, sunt emise de același surse ca și razele vizuale adică de corpuri incandescente descărcări electrice în gaze. Pot fi evidențiate prin fotografie sau prin metode fotoelectrice și termice.
2. Radiațiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa cuprinsă 770-390 mili microni conțin cele 7 benzi ce formează culorile.
3. Radiațiile ultraviolete-care au landa 400-10 milii microni și care pot fi la rândul lor de 3 feluri:

1. a) Ultravioletele A sau I sunt numite și cele lungi cu landa 400-315 milii microni constituie spectrul cel mai abundent din lumina solară.
2. b) Ultravioletele B sau II se mai numesc și medii și au landa 315-280 milii microni acestea sunt emise de lămpile cu mercur.
3. c) Ultraviolete C sau III se mai numesc și scurte cu landa sub 280 milii microni și care sunt produse prin descărcări electrice în vapori de mercur.

Efectele fiziologice ale ultravioletelor

1. Efectele asupra metabolismelor:

• Măresc procesele oxidative din organism- metabolismul bazal inițial crește apoi scade ajungându-se la un echilibru.
• Echilibrul dido-bazic-se produce acidoză după care apare o alcobaza prelungită.
• Metabolismul glucidic-inițial glicemia și glicozuria scad proporțional cu intensitatea iradieri atât la persoanele normale cât și la diabetici apoi cresc dar fără să atingă valorile inițiale.
• Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul după care crește eliminarea de N, P și S.
• Metabolismul mineral-accentuăm pe vitamina D crește calcemia și fosforemia. Scade eliminarea calciului. Este îmbunătățită absorția calciului în țesuturi și de la nivelul intestinal. Nivelul sangvin al Ca și P crescut favorizează depunerea acestora în epifizele osoase. Formarea vitaminei D se obține din provitaminele D inactive ce se activează sub acțiunea razelor ultraviolet

1. Acțiunea asupra elementelor sangvine.        

Ultravioletele au rol în procesul de hematopoeză. Creste numărul leucocitelor și se îmbunătățește formula leucocitară. Este influențată: coagulabilitatea sangvina, procesele imunologice și scade concentrația colesterolului sangvin.

III. Acțiunea asupra circulației.

Este influențată atât circulația superficială prin acțiunea directă a călduri cât și circulația profundă prin mecanisme neuro-vegetative. În timpul stării eritematoase crește pulsul, scade tensiunea arterială și creste debitul cardiac cu 10%.

1. Acțiunea asupra respirației.

Sunt influențate schimburile gazoase prin mărirea cantității de oxigen absorbit iar pe cale reflexă mișcările respiratorii devin mai ample și mai rare.

1. Acțiunea asupra aparatului digestiv.

Crește secreția gastrică acidă, crește secreția salivară și pancreatică, crește motilitatea gastrică și intestinală.

1. Acțiunea asupra glandelor endocrine.

Stimularea glandelor paratiroide au rol în metabolismul calcic, crește activitatea pancreasului endocrin cu rol în stabilizarea glicemiei și se produc modificări funcționale la suprarenale, hipofiză, gonade și timusul.

VII. Acțiunea asupra sistemului nervos.

În special asupra sistemului nervos vegetativ prin scăderea tonusului simpatic și creșterea parasimpaticului. În general culoarea roșie are acțiune stimulantă la bolnavi depresivi iar culoarea albastră are acțiune sedativă la bolnavi hiperexcitanți.

Aparatele pentru ultraviolete

În practică medicală se folosesc ca sursă pentru ultraviolete:

• Arc electric
• Lămpile cu mercur
• Lămpile cu arc electric-au ca principiu de producere ultravioletele.
• Lămpi cu presiune medie-care emit radiațiile mercurului.
• Lămpi cu presiune mare sau foarte mare-care emit radiația mercurului și alte radiații.
• Lămpile cu presiune joasă-care emit ultraviolet cu presiune de 230 mili microni.

Indicații

1. Dermatologie: psoriazisul, acneea, alopecii, cicatrice cheloide, eczeme, furuncule, degerături, herpes zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, micoze cutanate, piodermite.
2. Pediatrie:  rahitismul, spasmofili, suferințe respiratorii(astum bronșic), debilitate fizică, craniotabes.
3. Reumatologie: artritele reumatoide, artrozele, periartritele, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic, reumatismul abarticular,
4. Alte afecțiuni:

Sindroame neurovegetative: hipersimpaticoatonii, sindroame spastice viscerale;

Unele tulburării endocrine: hipertiroidiile ușoare, menopauza, unele tipuri de obezitate.

Unele afecțiuni din sfera ORL: faringo-amigdalite, rinite, otite externe;

Afecțiuni stomatologice: parodontopatii, stomatite, gingivite;

Afecțiuni din sfera absterică-ginecologică: vaginite, ragade mamelonar, echimoze vulvare postpartrum, amenoree;

Afectări ale stării generale: la bolnavii surmenați după boli infecțioase consumptive, la bolnavi anemici, inapetenți, cu pierderi ponderale, unele cazuri de insomnii.

Contraindicații

Tuberculoza pulmonară activă, neoplaziile, cașexiile de orice cauză și inaniția, cardiopatiile decompensat, insuficiența cardiacă, ateroscleroză în stadiile avansate, insuficiențe hepatice și renale, nefrite cronice și severe, tromboflebițele, hipertiroidia, diabetul zaharat, pacienții nervoși și iritabili, sarcină, tulburările de pigmentație, hipertensiunile arteriale consecutive pigmentației.