Ce este dislocarea coxala?

Termenul de ”dislocare coxală” este folosit pentru a numi orice tulburare, asimetrie, anomalie, în ceea ce privește situarea, simetria oaselor coxale. Dislocarea coxală se referă mai exact la dislocarea, deplasarea din poziția anatomică a articulației sacroiliace.
Această condiție produce tulburări funcționale și în cele din urmă îmbolnăviri prin două cauze: prima cauză este suprasolicitarea asimetrică a aparatului locomotor în consecință unei poziții anormale a centrului de greutate al corpului, iar cea de a doua este dată de efectele dislocării coxale în sine (tulburările generate de subluxatia articulației sacroiliace pe plan local: algii, contracturi ale musculaturii regionale etc.)

Cauzele dislocării coxale

​Conform statisticilor 99% din oameni prezintă dislocare coxală. Cea mai des întâlnită este dislocarea pe partea dreaptă, mai ales la femei decât la bărbați. Dacă musculatura regiunii lombare este suficient de moale atunci pot apărea dislocări coxale în urma oboselii, respectiv a suprasolicitării coloanei vertebrale lombare. Dacă oboseala se menține timp suficient de îndelungat, atunci dislocarea se poate produce și la nivelul părții opuse. Trebuie menționat faptul că dislocarea coxală este deseori prezentă, însă prezența acesteia nu poate fi corelată întotdeauna cu instalarea imediată a îmbolnăvirilor.

Stadiile dislocării coxale drept

1. Membrul inferior drept este mai scurt- centrul de greutate este cel mai adesea situat dominant la stânga față de poziția mediană, normală.
2. În urma suprasolicitării articulației sacroiliace stângi aceasta va ceda, în timp, suferind și ea o dislocare. În acest caz membrele inferioare se vor egaliza treptat sub aspectul lungimii.
3. Articulația sacroiliacă deaptă va ceda suplimentar, ea fiind deja afectată. Centrul de greutate se va muta iarăși spre stânga. Acesta este stadiul tipului combinat.

Cum se diagnostichează dislocarea coxala
​

Pacientul este așezat în poziția decubit ventral ( culcat pe burtă), iar osul coxal suferind de dislocare se va arăta mai înalt decât celălalt (spina iliacă posterioară pe partea afectată este mai ridicată). Termenul de “scurt” se referă la aspect și nu la o scurtare propriu-zisă a osaturii. De asemenea, starea oaselor coxale se poate identifica prin evaluarea musculaturii regionale deoarece tonusul muscular este o oglindă a stării acesteia.
Terapia manuala japoneza
Terapia de îndreptare a oaselor coxale prin masaj și presopunctura este cea mai sigură. Este alcătuită dintr-un ansamblu de procedee terapeutice manuale și exerciții fizice complexe, având ca scop reabilitarea echilibrului, a simetriei, și a funcționalității organismului uman.

Procedee folosite in terapia Yumeiho:
• tehnici de manipulare osteo- articulare și gimnastică mio- articulară pasivă;
• procedee de punctoterapie (similare presopuncturii și reflexoterapiei);
• tehnici și procedee speciale de masaj;
• elemente de stretching (întinderi, elongații efectuate în scop curativ sau profilactic);

Exerciții pentru prevenirea îmbolnăvirii

• În timpul mersului rotiți extern piciorul stâng, păstrându-l pe cel drept aliniat pe direcția mersului. Altfel spus talpa stângă va fi mai mult rotită extern decât cea draptă.
• Așezat pe podea, apropiați picioarele de corp cu tălpile lipite, apoi exersați numai pentru partea stângă apropierea genunchiului de podea. Exersați zilnic de circa 50-100 ori.
• Rotiți partea superioară a corpului spre dreapta astfel încât umărul stâng să fie mai în față. Zilnic de circa 50-100 ori.
• În cazul apariției unor simptome noi (ca reacție la exerciții), inversați maniera de exersare pentru ameliorarea acestora.