Platfus, termen similar cu “picior plat” sau “pes planus”, poate fi definit ca o deficienţă a piciorului, caracterizată prin prăbusirea bolţilor longitudinală şi transversală. În termeni simpli, piciorul plat este caracterizat de aplatizarea bolţii plantare, fapt ce duce la intrarea întregii suprafete plantare în contact cu suprafata pe care se află individul.
Configuraţia fiziologică a piciorului este asigurată în principal de formaţiunile capsulo-ligamentare şi aponevroza plantară (elemente pasive ale arhitecturii piciorului) şi de muşchi şi tendoanele aferente (elemente active), principalele elemente active ale piciorului fiind muşchii tibial anterior, tibial posterior, flexorul lung al degetelor si peronierul lung.
In general, piciorul plat, este subimparţit în:
Picior plat reductibil (care îsi pastrează toată supleţea la mobilizarea piciorului şi permite corectarea deformaţiei prin supinaţia calcaneului). În cazul piciorului plat reductibil, apare oboseala şi durere în timpul eforturilor de durată, prabuşirea bolţii plantare iar tegumentele sunt reci, cianotice şi adeasea transpirate datorită tulburarilor vasomotorii şi sudorale.
Piciorul plat contractat, caracterizat de dureri la nivelul gambei, datorate contracturii muşchilor tibiali care incearcă să menţină bolta plantară. În cazul piciorului plat contractat, sprijinul se face pe calcâi şi marginea externă.
Piciorul plat fixat este caracterizat de sprijinul pe partea internă a piciorului, prezenta durerii în timpul mersului şi apariţia artrozei, fapt ce accentuează durerea si fixează deformatia. În cazul piciorului plat fixat, apare uzura incalţamintei pe partea internă a acesteia.
In cazul copiilor de până la trei ani, prezenţa piciorului plat este normală, arcuirea bolţii plantare începand să se formeze in jurul vârstei de trei-patru ani şi ajungand la o arcuire normală a acesteia în jurul varstei de opt ani. Studiile arată că prezenţa piciorului plat este mai frecventă la persoanele de sex feminin decât la cele de sex masculin, la vârsta adulta.
Etiologie
Prezenţa piciorului plat presupune implicarea mai multor factori. În funcţie de etiologie apariţia piciorului plat poate fi datorată unor factori: congenitali sau dobandiţi. Dintre aceşti factori putem aminti:
- Diformitatea “Talipes equinovarus”.
- Diabetul şi obezitatea.
- Leziuni ale piciorului sau gleznei, cum ar fi ruptura sau leziunea tendonului muşchiului tibial posterior.
- Malformaţii genetice.
- Slăbiciunea bolţii plantare datorate suprasolicitarii.
- Anumite afectiuni medicale (artrita, spina bifidă, paralizia cerebrala, distrofia musculară).
Simptome
- Principalul simptom al piciorului plat este durerea datorată în principal muşchilor tensionaţi şi ţesuturilor conjunctive. Pacientul mai poate prezenta şi durere la nivelul tendonului muşchiului tibial posterior şi dificultate sau incapacitate de a efectua ridicarea pe vârful unui singur picior.
- Anumiţi pacienti, care au forme mai avansate de picior plat (picior plat structural), pot avea glezna rotita spre interior şi purtarea întregii greutaţi a corpului pe partea medială a piciorului.
- Rigiditate la nivelul bolţii plantarea a piciorului.
- Apariţia edemului pe partea medială a piciorului.
- Contracturi ale muşchilor, în special tibialul posterior, tibialul anterior şi flexorul lung al degetelor.
- Dificultate la mers (în cazul piciorului plat structural).
Tratamentul kinetoterapeutic
Pentru atingerea obiectivelor tratamentului kinetoterapeutic al piciorului plat, specialiştii în domeniu vor concepe un plan de exercitii specifice si personalizate, în funcţie de stadiul afecţiunii şi capacitaţile fizice ale pacientului.
Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt:
- Reducerea durerii.
- Creşterea flexibiliţatii piciorului.
- Tonifierea muşchilor slăbiţi.
- Antrenarea (reantrenarea) propriocepţiei.
Reducerea durerii poate fi obtinută prin odihnă, crioterapie, modificarea activitaţilor, masaj. Ultrasonoterapia şi electroterapia pot deasemenea să fie folosite pentru reducerea durerii.
Pentru creşterea flexibilitaţii piciorului se pot efectua tehnici de mobilizare pasivă atât a articulaţiei gleznei cât şi a tuturor articulaţiilor piciorului, stretchingul tricepsului sural dar şi a celorlalţi muşchi ai gambei şi piciorului (atât activ cât şi pasiv).
Tonifierea musculaturii slăbite se adresează în principal muşchilor tibial anterior şi posterior şi flexorului lung al degetelor dar şi musculaturii intrinseci, interosoşi plantari şi abductorului halucelui.
Antrenarea propriocepţiei este de asemenea foarte importantă în tratamentul kinetoterapeutic al piciorului plat.