Importanta stretchingului in prevenirea accidentarilor la jucatorii de fotbal

Fiind unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, fotbalul are o rata destul de mare de accidentari, astfel, prevenirea acestora este un subiect destul de frecvent abordat și care necesita o atentie sporita.

Cele mai comune leziuni sunt la nivelul membrelor inferioare și pot fi încadrate la leziuni traumatice, entorse, contuzie, rupturi sau pot fi datorate supraantrenamentului și suprasolicitari.

Leziuni ale membrelor inferioare:

• Entorse si intinderi musculare (cele mai frecvente leziuni la nivelul membrelor inferioare)
• Leziuni de cartilaj, rupturi de menisc sau de ligamente incrucisate (cele mai frecvente leziuni la nivelul genunchiului)
• Fracturi
• Traumatisme directe.

 Leziuni ale membrelor inferioare prin suprasolicitare:

• Intinderi inghinale
• Tendinite ahiliene, rotuliene
• Fracturi de stress (cand osul este suprasolicitat)

 Leziuni ale membrelor superioare apar cel mai des datorită căderilor pe mana, cot, antebrat, umar sau datorita unui contact direct.

Acestea pot fi:

• Entorse de pumn, cot, umar
• Fracturi
• Contuzii
• Luxatii ale umarului etc.

 Leziuni ale fetei si capului pot fi de tipul plagilor, fracturilor, abraziunilor sau contuziilor.

Este stretchingul una dintre modalitățile potrivite pentru a preveni aceste accidentări?

Conform studiilor, stretchingul static poate avea efecte pozitive asupra reducerii apariției accidentelor la nivelul membrelor inferioare. Astfel Ekstrand et al. a evaluat eficacitatea unui program de încălzire care a inclus exerciții specifice de încălzire acompaniate de 10 minute de stretching static la nivelul muschiului ischio gambieri, adductori si cvadriceps. Studiul a arătat efecte pozitive asupra ratei incidentei accidentelor la nivelul membrelor inferioare (la 75% dintre jucători a scăzut rata aparitiei accidentelor) după aproximativ 6 luni de la aplicarea programului. Astfel se poate concluziona ca stretchingul static are efecte pozitive asupra scăderii ratei incidentei aparitiei accidentelor la nivelul membrelor inferioare, în momentul în care stretchingul este aplicat începând de la încălzire.

Un alt studiu facut de Dadebo et al. a demonstrat ca prin stretching static combinat cu stretching FNP s-au determinat efecte pozitive asupra scăderii ratei accidentelor la nivelul ischiogambierilor. Datorita acestor tehnici, s-a crescut mobilitatea și flexibilitatea jucatorilor la acel nivel, astfel facand musculatura mai puțin predispusă la accidentari de tipul intinderilor sau rupturilor.

De asemenea Verral et al. redau un program care a avut efecte asupra jucatorilor de fotbal australieni, fiind aplicat după antrenament, în momentul în care musculatura era obosită. Studiul atestă faptul ca muschii obositi sunt mult mai predispuși la accidentari comparativ cu cei odihniti, deoarece acestea absorb mai multă energie, astfel programul de stretching ajuta la prevenirea accidentarilor cand musculatura este obosită (accidentari datorate suprasolicitării), crescandu-le capacitatea de rezistență și elasticitate.

Conform acestor studii se poate concluziona faptul ca stretching-ul (atat static cat si dinamic) are efecte benefice în prevenirea aparitiei accidentelor, atat aplicat înainte cat și după antrenamente, astfel nu se poate recomanda evitarea exercițiilor de întindere.