Tratament incontinenta urinara

Incontinenta urinara nu este o boala. Face referire la pierderea involuntara de urina care apar intre urinari, pierdere care poate fi temporara sau permanenta. De regula, dupa golirea vezicii urinare, o cantitate de aproximativ 50 ml de urina ramane neeliminata. Fenomenul de incontinenta urinara poate aparea in momentul urcarii treptelor, al ridicarii unor greutati, al stranutului, al rasului etc. Apare mai des la femei decat la barbati. Slabirea muschilor vezicii urinare, a muschilor vezicii hiperactive si afectarea nervilor pot provoca incontinenta urinara,  din fericire este tratabila.

Tipuri de incontinenta urinara

• Incontinenta de stres
• Vezica hiperactiva sau incontinenta urgenta
• Incontinenta mixta
• Incontinenta de preaplin
• Incontinenta funcitonala
• Incontinenta reflexa

Cauze incontinenta urinara

In cazul femeilor, perioadele de sarcina, nasterea (inclusiv prin cezariana) si fibroamele uterine mari cresc riscul de incontinenta urinara. In plus, riscul creste odata cu numarul sarcinilor. Menopauza si postmenopauza, ca urmare a dezechilibrelor hormonale, manifestate prin scsderea secretiei de estrogen, pot duce la incontinenta, desi administrarea de estrogeni nu rezolva problema.

In stadiul 0 nu exista semne clinice; in stadiul 1 se pierde urina la efort, iar baza vezicii urinare coboara cu mai putin de 2 cm fata de marginea superioara a oaselor pubiene; in stadiul 2 vezica urinara coboara cu mai mult de 2 cm, se pierde in continuare urina la efort; in stadiul 3 se pierde urina in repaus (deficienta sfincteriana intrinseca).

Poate aparea si din cauza histerectomiei, obstructiei, muschii cu inaintarea varstei pot pierde din capacitatea de a retine urina sau pot aparea contractii involuntare ale vezicii, maririi prostatei,etc.

Simptome

Pierderi urinare în timpul unor activități precum ridicarea greutăților (de exemplu, a sacoșelor de cumpărături), aplecarea trumchiului in fata sau tusea;

Incapacitatea de a ajunge la timp la toaletă;

Uneori, senzație de eliminare incompletă.

Senzația imperioasă de urinare chiar și după mersul la toaletă;

Pierderea urinei fără a avea nevoie la toaletă;

Pătarea lenjeriei în timpul somnului;

Diagnostic incontinenta urinara

In conditiile in care incontinenta urinara este un simptom, diagnosticul trebuie sa identifice cauzele care duc la aparita acesteia. Examenul clinic si anamneza amanuntita sunt primul pas. Cateva teste simple pot distinge cauza problemei. Testele implica si examene ginecologice sau urologice, pentru evaluarea sanatatii aparatului genital feminin, respectiv al prostatei. Se pot face teste de urocultura pentru identificarea eventualelor infectii urinare, dar si teste de sange, pentru verificarea nivelului de zahar din sange.

Tratament incontinenta urinara

Fiecare tip de incontinenta urinara presupune strategii de tratament diferite, care urmaresc compensarea cauzelor ce duc la aparitia scurgerilor necontrolate. Tratamentul depinde de gravitatea incontinentei, de tipul acesteia si de impactul pe care il are asupra stilului de viata. Tratamentul poate include:

• Exercitii Kegel (kinetoterapie);
• Stimularea electrica a vezicii urinare;
• Biofeedback;
• Antrenarea vezicii prin urinarea la anumite ore fixe;
• Evitarea efortului fizic;
• Modificare dietei, astfel incat sa cuprina o alimentatie bogata in fibre si produse vegetale;
• Renuntarea la fumat, alcool, cafea, alimente condimentate, zaharuri artificiale si produse procesate;
• Medicamente pentru reducerea pierderilor de urina.

Exista si proceduri chirugicale in cazurile mai grave, dar exista si proceduri cu laser.