Incontinenta urinara de efort in timpul perioadei de lauzie
Incontinența urinară reprezintă o pierdere involuntară de urină.
În perioada de lauzie, majoritatea femeilor se confruntă cu această problemă, însă în cele mai multe cazuri, se rezolvă de la sine în decursul a unui an de la naștere.
Poate fi clasificată în două categorii:
- Incontinența urinară de efort: apare în urma unui efort precum râsul, strănutul, tusea, alergatul, săritul, ridicatul de greutăți
- Incontinența imperioasă: cauzată de o vezică urinară hiperactivă (apare nevoia de a urina, chiar dacă vezica este aproape goală și se pierde urină chiar pe drumul până la baie).
Conform studiilor s-a demonstrat că 31% dintre femei au suferit de incontinență urinară la 6 luni după naștere. De asemenea, incontinența postpartum și modalitatea de naștere, nu au fost semnificativ influențate de starea de incontinență din timpul sarcinii. Însă, nașterea pe cale vaginala reprezintă un factor important în apariția incontinenței dupa naștere.
Ce se întâmplă de fapt?
În timpul sarcinii, datorită creșterii volumului uterului, acesta imprimă o presiune asupra vezicii urinare. Astfel, mușchii aferenți vezicii urinare (detrusorul, sfincterul) și mușchii planșeului pelvin sunt suprasolicitați, iar la apariția unei presiuni suplimentare, cum ar fi tusea sau strănutul, se produc pierderile involuntare de urină.
După naștere, mușchii răman slăbiți, iar vezica devine hiperactivă.
De asemenea, schimbările hormonale care au loc în timpul sarcinii au un rol important în apariția incontinenței. Uterul se va micșora în săptămâniile postpartum, comprimând vezica datorită poziționării lui deasupra acesteia.
Ce factori mai pot influența incontinența urinară?
Nașterea pe cale vaginală, folosirea de instrumente precum forcepsul;
Dimensiunea mare a bebelușului;
Indicele de masă corporală (BMI) crescut sau prea scăzut ;
Fumatul;
Vârsta înaintată;
Ereditatea;
Numarul mare de nașteri (femeile multipare).
Cum putem afla dacă suferim de incontinență urinară?
1.Testul Bonney- determină severitatea incontinenței. Se introduce o cantitate de fluid în interiorul vezicii urinare, după care pacienta este rugată să tușească pentru a se observa tipul de scurgeri accidentale provocate de acest efort. Este foarte util în identificarea incontinenței de efort.
2.Teste urodinamice- investigații mai amănunțite ale funcției vezicale: măsurători ale reziduului vezical post-micțional, ecografii, radiografii, cistometrie(măsurarea presiunii intravezicale.
Cum putem trata, dar și preveni incontinența urinară în perioada de lăuzie?
Kinetoterapia este una dintre mijloacele principale de prevenție, dar și de tratare a acestei afecțiuni, astfel obiectivele unui program kinetoterapeutic sunt următoarele:
Înlăturarea hipotoniei musculaturii planșeului anterior relaxat, dar anatomic intact, prin gimnastica planșeului pelviperineal.
Tonizarea progesivă a musculaturii abdominale.
Tonizarea progresivă a musculaturii perineale
Obținerea sau păstrarea unui aliniament corporal corect.
Reducerea greutății corporale.
Ameliorarea parametrilor respiratori.
Astfel, pot veni în ajutor exercițiile Kegel, care se fac treptat, de la ușor la greu, apoi continuându-se și cu exerciții de tonifiere musculară, posturare și exerciții respiratorii.
